Cu cinci sute de ani în urmă, Cristofor Columb descoperea o lume nouă, un paradis despre care se credea că există doar pe lumea cealaltă. În mai puțin de o sută de ani de la expediția lui Columb, 80% din populația Americii Centrale, Americii de Sud și a Caraibelor este exterminată, în numele unui Dumnezeu bun și iubitor, transformând creștinismul din religia iubirii în cea mai criminală religie din istoria umanității.

Cinci secole mai târziu, umbrele civilizațiilor masacrate se întorc din tenebrele trecutului ca să se răzbune și să-și ia înapoi ce li se cuvine: identitatea și tezaurul. Crime abominabile, executate în Mexic după ritualuri canibalice ancestrale, complică ancheta de la Vatican, unde asasinarea mai multor cardinali corupți zguduise deja creștinismul din temelii. Biserica, vinovată de înapoierea în care trăiesc și astăzi populațiile indigene, trebuie să plătească, altfel i se va tăia capul. Columbus Clay – detectivul care nu uită niciodată nimic – pornește într-o misiune capitală, chiar în capitala Imperiului Aztec, Tenochtitlán, cel mai frumos oraș care a existat vreodată, înainte de a fi ras de pe suprafața pământului. El trebuie să descurce firele încâlcite ale unei conspirații uriașe, în care papi, președinți și popoare întregi sunt implicate și să afle secretul din spatele sângeroaselor execuții. Un secret devastator, adânc îngropat în catacombele sumbre ale Templo Mayor și în negura istoriei. O istorie care trebuie rescrisă.

Această a doua parte a Minciunii lui Michelangelo, un roman care a doborât toate recordurile de vânzări, începe ca un spin-off al primei părți și prezintă acțiunea din perspectiva simpaticului detectiv Columbus Clay. Foarte repede însă, povestea se transformă și o ia în cu totul altă direcție, devenind și mai spectaculoasă, și mai misterioasă. Așa cum ne-a obișnuit deja Igor Bergler, surprizele se țin lanț și aici, iar spirala pe care se construiește acțiunea crește cu fiecare pagină până devine de-a dreptul amețitoare. Nu lipsesc nici din această a doua parte caracteristicile atât de iubite de publicul autorului român – documentarea exhaustivă, forța dialogurilor, speculațiile inteligente despre istorie și filosofia istoriei, umorul fin și sofisticarea cu care autorul face recurs la întreaga cultură a umanității, autoreferențialitatea ironică și metatextul, citatele culturale de largă respirație, unele mai evidente, altele ocultate.

„Ca personaj principal în trei dintre romanele autorului, mărturisesc că nu îmi pot imagina o persoană mai potrivită să îmi deslușească personalitatea și să îmi povestească aventurile decât Igor Bergler, autorul meu preferat în absolut. Deși rolul meu în acest roman e mai mic – a doua parte a Minciunii lui Michelangelo fiind și primul volum al unei serii noi inaugurate cu această ocazie, seria Columbus Clay –, cititorii vor avea prilejul să petreacă mai mult timp cu mine în partea a treia a seriei, Întoarcerea ereticilor, în curând.” Charles Baker, Profesor, Princeton University

„De unde Dumnezeu a aflat Igor Bergler toate secretele noastre?” Discuție privată în biroul cardinalului Soldano

„Papa nu doarme de mai mult de o săptămână, într-atât l-a tulburat Minciuna lui Michelangelo. Și nici eu nu mă simt mai bine.” Declarație confidențială a episcopului Vicenzo Bacciabambini într-o ședintă a lojei PP3

„Ați lăsat diavolul să penetreze Arhivele Vaticanului și n-ați făcut nimic!” Acuzație directă adresată șefului Gărzii Elvețiene de către șeful Curiei Romane