O frumoasa poveste orientala de la unul dintre cei mai fermecatori povestitori.

— Frate draga, ce sa‑ti spun? a raspuns Abu‑Hasan. Mie, cel putin pana acum, dragostea mi s‑a parut un fel de robie; uite, sa‑ti marturisesc drept, mie atata mi‑a placut in viata mea: sa mananc, nu ceva scump, dar bun si curat, si mai ales sa beau un vinisor cum stiu eu, dar nu singur; mi‑a placut sa petrec totdeauna cu prietenii, mai ales cu un om destept. La dragoste nu m‑am prea gandit. Dar iar nu pot zice ca sunt de tot nestiutor… Daca s‑ar intampla sa dau peste o femeie frumoasa si vesela ca una dintre acelea din visul meu, de care‑ti povestii; sa vad eu ca si ea ma face haz asa cum sunt, ca mi‑e urat serile cu mine; sa‑mi cante frumos si sa ma tina de vorba cautand in toate chipurile sa ma faca s‑o plac si eu pe ea – de, parca‑parca n‑as zice ba… Poate chiar dimpotriva, m‑as lipi de ea cu tot sufletul si m‑as simti fericit sa‑i robesc. Ei! Dar unde sa gasesc eu asa femeie?