Explorează nuanțele complexe și uneori inefabile ale albului!

Contrar credinței populare, albul este o culoare în sine, la fel ca roșul, albastrul, verdele sau galbenul. Pin cartea Alb. Istoria unei culori speciale, reputatul savant Michel Pastoureau urmărește lunga istorie a albului în Europa, din Antichitate până în societățile contemporane, fiind interesat de toate aspectele sale, de la vocabular până la simboluri, trecând prin cultura materială, practici sociale, cunoștințe științifice, morala religioasă și creația artistică.

Înainte de secolul al XVII-lea, statutul de culoare adevărată a albului nu a fost niciodată contestat. Dimpotrivă, din Antichitate până la finalul Evului Mediu, el a constituit alături de roșu și negru o triadă cromatică jucând un rol principal în viața cotidiană și în lumea reprezentărilor. Timp de secole, nu a existat niciodată sinonimie între „alb“ și „incolor“: niciodată albul nu a însemnat „fără culoare“, iar limbile europene au folosit multe cuvinte pentru a exprima diferitele nuanțe de alb. Toate aceste practici demonstrează marea bogăție simbolică a albului, preponderent pozitivă: puritate, virginitate, inocență, înțelepciune, pace, frumusețe, curățenie.

Cu imagini uimitoare și un text fascinant, cartea Alb îți oferă o istorie vie și palpitantă, a șasea dintr-o serie dedicată istoriei sociale și culturale a culorilor în Europa.

Cele mai multe idei asociate cu albul sunt virtuți sau calități: puritate, virginitate, inocență, înțelepciune, pace, bunătate, curățenie. Dar albul nu este întotdeauna pozitiv. În multe părți ale Asiei și Africii, e culoarea morții, dar nu ca opus al vieții, ci ca opus al nașterii. Moartea este văzută ca o nouă naștere, iar ambele sunt simbolizate prin aceeași culoare.

În Occident, albul este uneori asociat cu doliul, cu morții, cu fantomele, chiar cu zânele și cu creaturi ciudate din Lumea Cealaltă. Chiar mai des, el semnifică pustiul, frigul, frica și anxietatea. Albul este cu atât mai misterios și mai tulburător cu cât, timp de secole, nici pictorii, nici vopsitorii nu au reușit să obțină albul absolut al crinilor, al laptelui sau al zăpezii.

Astăzi, aceste dificultăți tehnice au dispărut, dar albul are încă ceva secret și inaccesibil, în același timp atrăgător și înfricoșător, fascinant și paralizant, ca și cum această culoare, spre deosebire de celelalte, nu ar fi fost încă eliberată de toate dimensiunile sale supranaturale. Michel Pastoureau