Experiența terapeuților care folosesc jocul cu copiii reprezintă o resursă de idei, în mare parte nefolosită, pentru îmbunătățirea practicii terapiei prin joc. În acest al doilea volum de tehnici de joc, terapeuți renumiți prezintă alte 101 tehnici favorite utilizate în lucrul cu copiii, descriind scopul urmărit și ilustrând prin exemple modul în care acestea pot fi puse în practică.

Cititorul poate descoperi: tehnici ale imaginației, care includ folosirea imageriei ghidate și a imaginației; tehnici narative, care ilustrează folosirea diverselor jocuri și metode pentru a îmbunătăți comunicarea verbală a copiilor; tehnici ale artelor expresive, care includ diversele procedee folosite în artă pentru a‑i ajuta pe copii să facă față traumelor și tulburărilor; tehnici ale jocului cu marionete, care ajută la exprimarea emoțiilor conflictuale; tehnici cu jucării și obiecte de joacă, ce ilustrează modul în care acestea sunt utile în jocul terapeutic; tehnici ale jocului în grup, care includ diverse metode folosite în contexte de grup.

Acest volum se adresează atât psihologilor care lucrează cu copii, cât și celor specializați în alte domenii – asistență socială, psihologie, psihoterapie, dezvoltarea copilului, terapie recreațională și psihiatrie –, precum și părinților și educatorilor.

Heidi Kaduson, specializată în intervenția psihologică pentru copii, este director al Institutului de Formare în Terapia prin Joc din comitatul Monroe, statul New Jersey.

Charles Schaefer este profesor emerit de psihologie la Fairleigh Dickinson University (New Jersey) şi cofondator al Asociației pentru Terapia prin Joc din SUA.

Jocul este activitatea naturală a copilăriei și, posibil, cea mai eficientă modalitate de învățare. De fapt, jocul este un exercițiu pentru viața reală, oferind suficientă elasticitate pentru a răspunde oricărui număr de evenimente, oameni și situații. Deși copilul știe că jocul nu este real, într‑un fel acesta capătă proporții reale. Jocul asigură exersarea în siguranță a comportamentelor cu posibilele consecințe intrinseci din care copilul învață. Jocul asigură dezvoltarea empatiei, prin intermediul jocului de rol și al exersării comportamentale. Numeroasele nuanțe și culori ale jocului oferă un infinit număr de posibilități de exersare și învățare, care nu ar putea fi accesibile prin alte modalități.

M. Boultinghouse

Metaforele ne ajută să utilizăm cunoștințele sau experiențele deja trăite pentru a conferi sens noilor experiențe. Aplicarea directă a „metaforei terapeutice" prin intermediul narațiunii produce rezultate terapeutice. În general, povestea este o țesătură complexă de observații,învățăminte, intuiții și obiective care‑i transmit copilului un mesaj important. Nu este necesar ca cei mici să încerce să tragă concluzii din povestea care le este prezentată; ei pătrund cu ușurință în lumea ei, prin puterea imaginației. Această puterea imaginației reprezintă elementul schimbării și al vindecării. Metaforele poveștii activează imaginația copilului cu scopul vindecării prin putere, cunoaștere de sine și transformare.

J.A. Marvasti