...le café est le moins important „Se păcălește cel care, luându-se după titluri – Rosé ieri, Café gourmand azi –, îl reduce pe Marius Constantinescu la dimensiunile unui francofil alintat sau simandicos. Marius e mult mai mult. În primul rând, e un om care știe să trăiască, să umble, să întoarcă viața pe toate fețele, să-i exploreze cotloanele, să se extazieze sau să se mire și să revină mereu acasă, rezolvând astfel ecuația bunei locuiri. În al doilea rând, e un om căruia îi stă bine în spații unde alții poate că s-ar simți incomod: e la fel de în largul lui mâncând insecte prăjite într-o piață din Asia de Sud-Est și ascultând Saint-Saëns într-o sală de concerte, stând la taclale cu Virginia Zeani și participând la lansarea unui calendar Pirelli. În al treilea rând, e un soț și un tată care împodobește cu grație basorelieful nesfintei treimi al unei familii vioaie și ușor de îndrăgit. În al patrulea rând, e un om care scrie la fel de șampanizant despre falezele de la Étretat și despre vocalizele lui Mariah Carey, despre parfumierii andaluzi și pictorii italieni, despre un chiparos singuratic și un roman care l-a pus în genunchi. Între citric și critic, între panaș și papanaș, Marius Constantinescu face surfing cu talent, erudiție și farmec pe valurile vieții. E instruit, educat, amuzant, (almost) everybody’s darling, ceea ce nu-i inhibă spiritul critic și judecata necomplezentă. Din toate aceste motive, Café gourmand e o lectură în cheia deliciului. Mă regăsesc în majoritatea ideilor lui Marius Constantinescu, deși nu am frenezia lui turistică. Un lucru ne desparte totuși abrupt: spre deosebire de Marius, eu ador stafidele în pască.“ Radu Paraschivescu