Casa tacerii, al doilea roman al lui Orhan Pamuk, este plasat in Turcia anilor 1970, o perioada de tulburari politice. Desi e vara si casa ei se afla la un pas de plaja, Fatma nu reuseste sa se incalzeasca sub plapuma ei inflorata. Ajunsa la varsta de nouazeci de ani, sufera intruna de frig si nu mai poate dormi, asa ca isi petrece zilele si noptile amintindu-si franturi din viata ei plina de tristete, venin si razbunare. Ca in fiecare an, cei trei nepoti vin s-o viziteze, iar povestile lor, si ele triste si pline de venin, se intretes cu a ei, pe masura ce pacatele lor ii aduc aminte de pacatele tineretii. Romanul, in care scriitura lui Pamuk, deja matura si rafinata, isi contureaza temele ce ii vor deveni definitorii - pendularea intre istoria Turciei si destinele individuale, iubirea ca amestec paradoxal de obsesie si luciditate, ruptura intre generatii si fantasmele apropierii de Occident -, a fost distins in Turcia cu premiul Madarali, iar traducerile in franceza si engleza au obtinut Prix de la Decouverte Europeenne (1991) si o nominalizare la Man Asian Literary Prize (2012).