Fericirea, spune Russel, e o stare care se cucereste. Si nu in ultimul rand, credem noi, citind paginile spirituale si pline de eleganta ale acestei carti. Vom constata ca un ganditor englez ramane unul englez tocmai pentru ca nu ne face nici o clipa sa-i avem in minte, de pilda, pe moralistii francezi. Din intalnirea cu ceilalti, Bertrand Russell nu trage concluzia ca trebuie sa ne refugiem, compensativ, in singuratate, pentru a ne rumina, cu o voluptate perversa, nefericirea si spaimele. Sa incercam, dimpotriva, sa ramanem orientati catre locurile marilor intalniri cu semenii nostri. Exista munca facuta cu pasiune, familia, prietenia... Nu e usor sa ajungi in aceste locuri. Pentru a le descoperi, trebuie mai intai sa stim ce avem de lasat in urma: competitia prosteasca, aroganta plictisului si antrenul vid, oboseala vinovata, obsesia culpei si mania persecutiei.