Clujean din naştere, oraşul a însemnat pentru mine – ca-ntr-un joc secund barbian – ceva mult mai subtil decât poate însemna acesta pentru cineva mutat în el, chiar şi cu decenii în urmă... E un sentiment inexprimabil, pe care doar „băştinaşii” săi îl pot avea, o patină imprimată direct pe inimă, din naştere – obligatoriu la Clinica „Stanca” – sau în timpul hălăduirilor de zi şi noapte pe celebrul „Floaştăr”, al momentelor petrecute la Arizona, Croco, Melody, Conti sau Cola, când prin faţa ta defilau marile personalităţi ale vechiului Cluj sau galeria de viţă sălbatică a boemilor, nebunilor, scăpătaţilor burgului. Pitty Vintilă, regretatul medic legist, jazz-man şi fost deţinut politic – cel care s-a urcat pe statuia lui Matei Corvin din centrul Clujului, în 1959, pentru a celebra Centenarul Micii Uniri, plătind pentru gestul său cu ani grei de puşcărie –, aiudean mutat în adolescenţă la Cluj, avea o caracterizare ciudată pentru clujeanul get-beget, care m-a intrigat într-o primă fază: „perfida gazdă clujeană”! Asta pentru că el vedea în clujeanul originar un ins egoist, care-şi închiriază scump locuinţa celor veniţi din alte colţuri ale ţării ca să studieze în oraş, dijmuindu-i la maximum. Şi tocmai această notă specială, remarcată de marele Pitty, pe lângă multe altele, obiective, a fost cea care a dus la „decăderea” spiritului acestui oraş şi la ridicarea mai nou-veniţilor, caracterizaţi în special prin solidaritate de grup, ajungându-se la o dominaţie a acestora asupra vechilor clujeni. E soarta inevitabilă a fiecărui „imperiu” să moară plin implozie, la presiunea „popoarelor” dimprejur... Iar Clujul vechi, rămânând izolat, doar cu profesorii, geniile sale răzleţe şi egocentrice sau cronicarii singuratici, precum subsemnatul, şi-a croit parcă dinadins unicitatea şi aura „derizorie” şi boemă, care-i dă farmec! Ei bine, cartea de faţă tocmai la asta se referă: la INEFABILUL acestui burg, dificil de reperat dacă nu eşti de-al lui! Iar eu, o mai puţin „perfidă gazdă clujeană”, mă voi strădui, în aceste pagini, să vă prezint trecutul, prezentul şi (precis!) viitorul lui, încălcând această stranie Omerta, şi să le ofer vechilor şi noilor clujeni un ghid de cunoaştere – de fapt, o istorie nefardată a oraşului, prin oamenii săi. Pe care, priviţi printr-o lentilă convexă, i-am considerat, oarecum, emblematici. (Sorin Grecu)