Desi numele acestui roman trimite cu gindul la mitologia greaca, povestea lui Marius Albert Negut este una cit se poate de actuala si posibila. Cu precizie si vadita aplecare spre detaliu, autorul ne arata o lume ale carei caverne par sa inghita tot ceea ce inseamna puritate, inocenta, naivitate. Astfel, cel mai negru scenariu pe care si-l poate imagina un parinte prinde viata si, odata declansat, lasa portile Hadesului larg cascate. Insa iubirea parinteasca n-are limite si transcende timpul si spatiul, pornind intr-o misiune de salvare ce pune intregul univers in miscare.Cerberuseste o calatorie in Infern la capatul careia ramii cu spaima unei amenintari ce va plana mereu deasupra lumii. - Camelia CavadiaMarius Albert Negut (n. 22 ianuarie 1976) – prozator si publicist roman. A debutat in 2016, la editura brasoveana Libris, cu romanulIngeri rataciti(distins in 2017 cu Premiul Special al Concursului National de Creatie Literara „Vasile Voiculescu”). Al doilea roman al autorului,Inocenta pacatului, a aparut in 2017, la aceeasi editura. In 2018 a publicat romanulDin alta viata. Jurnal de copil, urmat, in 2019, deDin alta viata. C.V. de Golan.Fragment din cartea "Cerberus" de Marius Albert Negut:"Dintotdeauna regretase moartea tatalui sau. Acesta fusese ucis in imprejurari pe care el nu le cunostea, in ciuda faptului ca isi tot iscodise mama. "S-a batut cu unu' pe strada!", atat putea scoate de la ea, cand femeia catadicsea sa-i raspunda. Milano isi aducea si acum aminte de el — un barbat brunet, inalt si frumos, dar, mai presus de toate astea, bun -, desi, dupa cum tot mama sa ii repeta la infinit, avand doar doi ani la momentul fatidic, era imposibil sa si-l aminteasca. Si totusi... Cu ochii mintii, chiar daca era constient ca e posibil sa fie doar o plasmuire, Milano se vedea zgamboi, luat in brate si alintat de parintele lui. In acele momente se simtea invaluit de un sentiment cald, pe care nu stiuse sa-l identifice ca fiind dragoste decat dupa ce o cunoscuse pe Mara.Cu amaraciune, nu o data, isi inchipuise viata pe care ar fi avut-o daca tatal nu i-ar fi fost ucis. Cu atat mai mult facea asta acum, cand singura lui optiune era sa astepte, asezat pe scaun, in frig si intuneric, intoarcerea lui Albert. Cu certitudine, Zugravul n-ar mai fi aparut in viata mamei lui, umplandu-le casa cu plozi plangaciosi, fortandu-l pe el, copil inca, sa-i stearga de rahat si de muci, de parca acestia i-ar fi fost frati buni. Mai mult ca sigur ca mama i-ar fi zambit mai des, l-ar fi hranit mai bine si ar fi avut mai mult timp pentru el, cel lasat de izbeliste pe criteriul ca „e baiat mare". Smecherii din cartier l-ar fi privit altfel, doar, dupa cum auzise, tatal sau nu fusese nici pe departe un fraier!... Cine stie? Poate ca, din respect fata de parintele sau, ar fi invatat mai sarguincios, iar astfel ar fi reusit si el sa razbeasca mai usor in viata. Ar fi avut bani de buzunar, nu multi, ci macar cat sa nu fie fortat de lipsa lor sa incalce legea."