Cetatea este un loc simbolic, un punct nodal de trecere, de alegere între lumi posibile, dar este în același timp capsula spațio-temporală care învăluie și izolează iubirea perfectă, dar dureroasă dintre cele două personaje ale poveștii.

Cetatea este o povestire fantastică, un fel de bandă a lui Möbius pe care se înșiră gânduri și întrebări fără răspuns, răsturnări temporale și lumi posibile, suprapuneri de planuri, treziri, divinitate și zbateri între destin și liber-arbitru, toate îmbrăcând, de fapt, o poveste de dragoste, un El și o Ea în care se regăsesc, probabil, orice el sau orice ea din lumea aceasta. O poveste în care cei doi iubesc, suferă, se zbat între alegeri, discută despre destin, moarte, timp și, bineînțeles, despre iubire, desființând destinul pentru a încorona liberul-arbitru.

Este povestea fiecăruia dintre noi, o poveste a poveștilor, pe care toți o viețuim, dar puțini o trăim. Destinul, zeii, alegerea, toate sunt îndoielnice. Certitudinea morții este opusul lor strident și grotesc. Să ne străduim măcar să înțelegem, să ne eliberăm de tabuuri, să gândim liber, să încercăm altcumva, altceva, altcândva.