O carte-fenomen despre copiii excesiv de sensibili și de emotivi, care trăiesc permanent drama de a fi respinși și criticați și care nu reușesc să își facă prieteni, fiind considerați problematici. Gândirea lor de tip arborescent, creativitatea şi capacitatea senzorială ieșite din comun, maturitatea ce trece cu mult dincolo de simpla precocitate, dar și nevoia permanentă de a găsi un sens și de a fi perfecți îi fac să fie atipici și să întâmpine dificultăți atât pe plan social, cât și școlar, în ciuda inteligenţei lor sclipitoare. Aceşti copii au neapărată nevoie să îşi înţeleagă propria diferenţă, fiind hipersensibili, hiperemotivi şi resimţind mult mai puternic sentimente negative precum tristeţea, vinovăţia, frustrarea, ruşinea, furia, dar şi pe cele pozitive, cum ar fi bucuria sau empatia, de fapt hiperempatia care îi predispune la a se lăsa cu uşurinţă manipulaţi, chiar deveniţi adulţi. Mulţi dintre micuţii supraeficienţi suferă şi adesea părinţii nu ştiu cum să îi ajute, simţindu-se vinovaţi în neputinţa lor.

Cum îi poți înțelege și sprijini astfel încât să își recapete încrederea în ei, să se poată concentra și să fie acceptați așa cum sunt – nici mai buni, nici mai răi, ci pur și simplu diferiți? Christel Petitcollin aduce soluţii simple, concrete şi eficace care îi vor ajuta pe părinţi să îşi înţeleagă copiii şi, mai ales, să le explice acestora că sunt diferiţi, dându-le, astfel, posibilitatea de a fi ei înşişi, de a se integra într-o lume dominată de neurotipici şi de a aduce o plus valoare societăţii, pe măsura personalităţii lor ieşite din comun.

De la autoarea bestsellerului Gândesc prea mult, o carte pentru părinții și educatorii copiilor supraeficienți, confruntați cu neputința de a-i proteja de un sistem care îi face să sufere, dar și cu negarea, cu ostilitatea sau cu hărțuirea din partea celor cu care interacționează și de ale căror decizii depinde soarta celor mici.

„Perfecţionismul şi paranoia sunt induse de către societate, prin negarea a ceea ce copiii aceștia sunt, în mod fundamental. Din momentul în care realizează cine este, cu adevărat, copilul supraeficient încetează să se simtă angoasat şi îşi regăseşte nemăsurata bucurie de viaţă, deoarece este dotat cu o imensă capacitate a fi fericit.“ – Christel Petitcollin