Corpus Hermeticum contine tratatele de baza ale traditiei trismegiste care se presupune ca au fost redactate in Egipt, cu aproximatie intre sec. al II-lea si al III-lea d. Hr. Textele provin din acelasi cadru religios si filozofic care a produs neoplatonismul, crestinismul si gnosticismul, avandu-si radacinile in impactul dintre gandirea platonica si vechile traditii ale Orientului elenizat. Hermes Trismegistos, „cel de trei ori mare”, poseda cunoasterea a trei parti din intelepciunea intregii lumi:

Alchimia – Lucrarea Soarelui, adica transmutarea omului de la conditia sa inferioara intr-o persoana spirituala. Din aceasta perspectiva, prefacerea plumbului in aur nu este decat expresia exterioara a unei lucrari de innobilare interioara.

Astrologia – Lucrarea Lunii – intelegerea planetelor ca simboluri ale unei lumi spirituale si ca parte a unui Univers in care totul se misca potrivit legii corespondentelor.

Teurgia – Magia sau „arta lucrarilor divine”, lucrarea pe care omul o realizeaza in cooperare cu fiintele divine si al carei scop este contopirea cu Constiinta Divina. 

Numite de insusi Hermes „carti sacre ale Nemuritorilor”, aceste texte reprezinta baza hermetismului, a carui esenta este corespondenta dintre macro si micro Cosmos – aceasta unitate formata din parti interdependente, aranjate intr-o paradigma aparte, intre care exista raporturi de atractie si respingere. Vechi de aproape 2000 de ani, eclectismul intelectual al ideilor din Corpus Hermeticum ramane pana astazi codificat in ADN-ul civilizatiei europene.