Într-o lume aflată permanent într-un vârtej de neoprit, curajul de a spune NU a devenit azi o virtute civică, politică și socială. Este expresia unei forme de rezistență la strategiile care ne seduc cu apelurile pentru o viață „autentică” și „împlinită”, dar care ne fac să fim obedienți de bunăvoie, gata să mergem „cu valul". Ciprian Mihali descrie multiplele forme de supunere voluntară (cognitivă și afectivă, deopotrivă) și felul în care ne lăsăm în voia unor rețete de viață promițătoare sau chiar miraculoase. Dar nu judecă această obediență ca pe o decădere, ci o vede ca pe un mod de a ne integra, de a fi „în rând cu lumea“, fără să ridicăm prea multe întrebări și fără să mai facem un pas înapoi, ca să sesizăm toată țesătura politico-economică în care ne-am lăsat prinși. Acestei tendințe de resemnare și retragere din spațiul public, autorul îi contrapune curajul de a spune NU limitărilor lumii de azi și de a participa activ la un viitor comun, mai just și mai bun pentru cât mai mulți dintre noi.