Anderson Cooper s-a considerat dintotdeauna foarte apropiat de mama sa. Cu toate acestea, din cauza carierei de jurnalist pentru CNN si CBS care ii ocupa mare parte din timp, nu a fost prea mult alaturi de ea. La un moment dat, cu cateva saptamani inainte sa implineasca 91 de ani, Gloria Vanderbilt s-a imbolnavit grav pentru prima data in viata. Acest lucru i-a determinat pe cei doi sa vrea sa-si schimbe relatia prin intermediul unei conversatii de un an, asa cum nu mai avusesera niciodata. Rezultatul este o corespondenta surprinzator de sincera si plina de insemnatate, in care cei doi discuta despre vietile lor, despre aspectele care conteaza pentru fiecare dintre ei si despre lucrurile pe care vor sa le afle unul despre celalalt.

In acest schimb de scrisori deseori amuzant si emotionant, Anderson Cooper si Gloria Vanderbilt isi impartasesc cele mai intime ganduri si adevaruri despre lume, pe care le-au aflat de-a lungul vietii. Cuvintele celor doi autori reflecta personalitatea distincta a fiecaruia dintre ei – viziunea jurnalistica a lui Anderson Cooper asupra lumii contrasteaza cu idealismul si optimismul fara rezerve al mamei sale.

„Cand suntem tineri, pierdem timp pretios fiind rezervati sau simtindu-ne jenati fata de parintii nostri, detestandu-i sau dorindu-ne sa fi fost cu totul altfel. Acest lucru se schimba cand devenim adulti, dar tot ni se intampla des sa nu valorificam noile posibilitati de a discuta si de a comunica cu parintii nostri si amanam sa discutam cu ei despre subiectele tabu sau sa le punem intrebari dificile. Ne gandim ca o vom face intr-o zi, dar viata merge inainte si, la un moment dat, devine prea tarziu. Nu am vrut sa ramana ceva nespus intre mine si mama, astfel ca, la aniversarea sa de 91 de ani, am luat hotararea de a porni o noua conversatie cu ea, o conversatie despre viata ei, care a ajuns sa schimbe relatia dintre noi si sa ne aduca mai aproape unul de celalalt decat am fost vreodata.”

fragment din Curcubeul apare si dispare