„Ceea ce moare nu-i dat nicicând uitării, ceea ce-i dat uitării moare” sunt cuvintele în jurul cărora se coagulează mesajul cărții „Cyparissus”, scrisă de Marta Sanmamed și ilustrată de Sonja Danowski – îndemn fiecărui cititor la regăsirea puterii lăuntrice de a păstra pentru totdeauna în inimă ceea ce iubesc.

Începutul narațiunii ne dezvăluie legenda lui Cyparissus, un tânăr locuitor al grădinii Olimpului, care îngrijea, iubind mai mult decât orice pe lume, un cerb cu coarne de aur. Dar într-o zi, în timp ce se antrena cu sulița de vânătoare, iar cerbul moțăia la umbră, Cyparissus își rănește de moarte dragul prieten. Îndurerat și printre lacrimi, băiatul îi cere lui Apollo să nu-l despartă de cerb, iar zeul, încuviințând, îl preschimbă pe acesta într-un chiparos!

Povestea mitologică introduce lectorului patru istorioare despre patru copii și animalele lor de companie: Irene și Lucy, George și Paddy, Molly și Gus, Danny și Tango. Asemenea tânărului din Olimp, și copiii constată dispariția animalelor pe care le iubeau atât. Și, în funcție de răspunsurile primite de la adulții care-i lămuresc, aceștia au încercat să își asume noua realitate: Irene s-a antrenat din greu pentru a fi puternică, George a clădit toate pernele găsite în casă și a privit sus spre cer, Molly refuza să mai doarmă și stătea cu ochii larg deschiși, iar Danny s-a așezat pe banca din stația de autobuz, dorind să-și reîntâlnească odată prietenul. Cu toții au așteptat și au tot așteptat, dar nu s-a întâmplat nimic…

În timpul acesta, deghizat în cel mai înalt copac din oraș, îi privea Cyparissus și, chemând vânturile din cele patru zări, a hotărât să le vină în ajutor. Tânărul îi aștepta pe copii într-un parc, dar nu într-unul oarecare – acesta era înconjurat de ziduri înalte și,odată intrați în el, aicili se înfățișau îngeri de piatră, lilieci, bufnițe sau inimi sculptate lângă nume și date. Ce era locul acesta și cu ce scop i-a chemat Cyparissus pe cei patru aici?