"Trei mii de membri ai Partidului Conservator paraseau orasul pentru ca se temeau sa ramana acolo in absenta protectiei armatei. Generalul Clinton le fagaduise ca ii va ajuta sa plece, desi bagajele lor erau o adevarata pacoste, inghesuite prin docuri si ocupand foarte mult spatiu pe ambarcatiuni. Ian si Rachel stateau pe mal la umbra unui sicomor si priveau cum era demontata o baterie, la o suta de metri de ei. Artileristii isi aruncasera vestoanele albastre in iarba si trudeau in camasi, pregatind tunurile cu care aparasera orasul, pentru a fi duse la bordul navelor. Nu se grabeau si nici nu le pasa de cei care ii priveau. Nu mai conta acum. [...] Artileristii au pus ultimul tun intr-o caruta, au inhamat boii si au pornit veseli si trancanind in susul drumului, catre bac. Totusi, se mai auzeau zgomote. Vuietul apei, fosnetul sicomorului, racnetele si huruitul unei armate in miscare, sunetul violentei ce statea sa se dezlantuie. Insa, intre ei, se lasase linistea."