Piatra sacră Berlitz

Înainte de a pătrunde în adevărata temă a cărții mele, iată o scurtă, dar greu de crezut poveste care — sper că va deveni clar — are o oarecare relevanță în susținerea argumentelor mele.

Scena se petrece în viitor, după o catastrofă imensă care a afectat lumea așa cum o cunoaștem astăzi. În efortul de a înțelege epocile trecute ale civilizației prin relicvele care au supraviețuit — cum ar fi un simplu computer de traducere Berlitz — descendenții supraviețuitorilor dezvoltă o mitologie și o religie inevitabil falsificată.

La fel ca toate credințele religioase, și aceasta este construită în jurul unui miez de adevăr, dar este atât de acoperită cu presupuneri false, interpolări bazate pe propriile experiențe și o ignorare a evidenței, încât simplul adevăr devine tot mai învăluit în mister.

În abația Sfântului Berlitz, copiii erau acceptați ca novici la vârsta de 15 ani. În anul la care facem referire, doar opt băieți și zece fete erau prezenți la ceremonie. Starețul vorbea cu îngrijorare despre numărul mic din „anul lor de naștere”...