Eu o sa vorbeste dragut candva este impartita in doua parti. Prima contine treisprezece eseuri in care autorul vorbeste despre copilaria petrecuta in suburbiile din Raleigh, Carolina de Nord, despre familie si despre diverse slujbe pe care le-a avut in New York, una mai bizara decat cealalta. Sedaris povesteste, de exemplu, despre Paul – fratele sau cu o gura spurcata, dar cu o inima mare –, despre Amy – sora sa cu o pasiune care, spune autorul, a degenerat de-a lungul timpului in ceva ce aducea foarte bine cu o tulburare de identitate – sau despre tatal lor, Lou Sedaris, un inginer cu o minte sclipitoare, dar cu care niciunul dintre cei sase copii nu pare sa aiba vreun interes comun.
In cea de-a doua parte, intitulata Deux, Sedaris scrie despre mutarea in Franta impreuna cu partenerul sau Hugh, despre tentativele de a invata franceza, dar si despre modul in care ajunsese sa vorbeasca aceasta limba, „unul deloc complicat, care presupune sa zbieri in engleza din toti rarunchii, la fel cum ai zbiera la o persoana surda sau la un caine pe care credeai ca-l dresasei sa nu se mai urce pe canapea”.


Haios si patrunzator... Poate ca domnul Sedaris nu vorbeste dragut, dar scrie cu mult umor. Robert J. Hughes, Wall Street Journal

Sedaris are un talent aparte: acela de a trece iar si iar prin cele mai ciudate situatii si intamplari. Cartea este incisiva si spirituala. Te face sa razi cu lacrimi si se termina prea repede. Chris Barsanti, Book

Geniul lui David Sedaris consta in abilitatea sa de a vorbi cu atat de mult umor despre orice banalitate a vietii de zi cu zi. Daphne Evistar, Christian Science Monitor

Cand razi cu David Sedaris, ceea ce esti nevoit sa faci la fiecare paragraf, te eliberezi. Viata de zi cu zi este plina de umilinte mici si capcane, pe care incercam sa le ignoram. Doar ne sunt suficiente marile pierderi! Sedaris insa face exact opusul. Ia aceste umilinte mici – o sefa care-l roaga sa prinda un papagal, un student care rade de el cu lacrimi cand afla ce salariu are, un rahat pe care-l gaseste intr-o toaleta si care spera sa nu-i fie atribuit – si le ingaduie sa se desfasoare pana cand rusinea devine ridicola si se transforma in ras. Sedaris nu este un scriitor minunat doar pentru ca se pricepe sa transforme banalul vietii in comedie; este un scriitor minunat pentru ca stie ca, daca ne permitem sa analizam iluzia ca vom castiga fiecare batalie a vietii, vom vedea ridicolul acestui plan. Si vom rade de noi. Si va fi mai bine. Cristian Lupsa, editor DoR (Decat o Revista)