La începutul deceniului șapte, când familia Deleanu, fostă Greenberg, a plecat din România pentru a se stabili în Franța, nu a emigrat, ci i s-au acordat vize de ieșire din țară în urma unui troc în care statul român primea în schimb, după caz, animale domestice de rasă, instalații automatizate pentru ferme sau mașini-unelte moderne. După venirea la putere a lui Ceaușescu, afacerea va fi sistată temporar, apoi va lua proporții: statul socialist își va vinde bună parte din cetățenii de origine evreiască statului Israel. Asemenea unor mărfuri, aceștia vor fi evaluați și vânduți în străinătate pe valută forte – practic, exportați.

Cum a fost posibil ca în inima Europei postbelice să aibă loc un asemenea trafic cu ființe umane? Născută în Franța, jurnalista Sonia Devillers, descendentă a familiei Deleanu, se decide să descurce ițele acestei afaceri după ce descoperă numele bunicilor săi în lucrarea lui Radu Ioanid despre Securitatea română și vânzarea evreilor. Reconstituind povestea propriei familii în perioada interbelică și mai ales în cea de după instaurarea regimului comunist, când Delenii au fost siliți să părăsească țara, cartea sa retrasează o mică istorie dureroasă ce se înscrie în marea istorie a eliminării evreilor din România.

„În decembrie 1961 Harry și Gabriela Deleanu, fiicele lor Lena și Marina împreună cu bunica lor Roza Sanielevici au părăsit România cu trenul spre Paris. Reprezentau o mică parte din cei aproape un sfert de milion de evrei vânduți de statul comunist care au părăsit România umiliți, deseori forțați să renunțe la cetățenia română și la bunurile lor din țară în schimbul pașaportului. Rezultatul acestui comerț cu oameni a fost că regimul comunist din România a reușit acolo unde fascismul românesc a eșuat, și anume să creeze o Românie fără evrei.” (Radu Ioanid)