Iertarea este una dintre cele mai dificile, dar şi mai necesare experienţe din viaţa oricui. Repară relaţiile interumane deteriorate de incidente care pot fi profund traumatice, alină suferinţa şi ne ajută să înţelegem că viaţa merge mai departe. Are un imens potenţial eliberator atât pentru cel care a cauzat suferinţa, cât şi pentru cel ce a îndurat-o, dar nu poate fi impusă şi este un proces care cere timp.

Cu siguranţă, e preferabil să iertăm în loc să căutăm răzbunare şi oricine va fi de acord că este benefic să înlocuim resentimentul sau ura cu speranţa şi încrederea, dar în ce măsură sunt posibile aceste lucruri? Şi până unde poate merge iertarea? Există fapte care nu pot fi iertate? Cartea Marinei Cantacuzino încearcă să răspundă la aceste întrebări şi la multe altele. Bazată pe poveştile unor oameni care au suferit enorm – de la Eva Mozes Kor, supravieţuitoare a lagărului de la Auschwitz, la persoane care au pierdut pe cineva drag în urma unor acte de violenţă şi la victime ale discriminării sau chiar genocidului –, Iertarea explorează implicaţiile şi limitele iertării pe cele mai diferite planuri, de la relaţiile personale la politică, justiţie sau religie.