Un singur pas il duce pe Joseph Schwartz dintr-un timp in altul, din 1949 in perioada primului Imperiu Galactic. Se afla tot pe Pamant, insa planeta e de nerecunoscut. Radioactivitatea a saracit solul si, pentru a economisi resursele, oamenii sunt eutanasiati la varsta de saizeci de ani. Pamantul este doar un bolovan, o piatra pe cer, dar locuitorii sau sustin cu incapatanare ca acesta este locul unde au aparut oamenii, care s-au raspandit apoi in toata galaxia.

Vreme de cincizeci de ani, tonul aproape impersonal al lui Asimov a fost cel pe care l-au ascultat toate celelalte voci ale SF-ului... Se poate afirma intr-adevar ca i-a lipsit poezia, dar pentru cincizeci de ani, glasul lui a fost cel care a sunat cel mai mult a SF. Asimov a fost vocea implicita a science-fictionului. - John Clute, The Encyclopedia of Science Fiction