Un lider nu este definit de statut, de funcții sau de exercitarea puterii. Oricine își asumă responsabilitatea de a dezvălui potențialul oamenilor sau al ideilor și are curajul de a-l dezvolta este un lider.

 Când îndrăznim să conducem, nu pretindem că avem toate răspunsurile corecte; ne păstrăm curiozitatea și punem întrebările potrivite. Nu înțelegem puterea ca fiind ceva finit pe care trebuie să-l acapărăm; știm că puterea este infinită atunci când o împărțim cu ceilalți. Nu evităm conversațiile dificile și nici situațiile incomode. Când vrem să acționăm cu sens, ne îmbrățișăm propria vulnerabilitate.

 Dar a îndrăzni să conduci într-o cultură care se definește prin apel la deficit, frică și incertitudine prespune a dezvolta niște abilități în jurul unor trăsături profund umane. Ironia situației este că alegem să nu investim în evoluția emoțională și mentală a liderilor noștri și în același timp ne chinuim să ne dăm seama ce am avea de oferit în plus față de mașini și de inteligența artificială. La ce ne pricepem mai bine? La empatie, la stabiliterea conexiunii, la curaj.

 Îndrăznește să conduci sintetizează cei 20 de ani pe care Brené Brown i-a petrecut cercetând curajul, vulnerabilitatea, rușinea și empatia. Structurată în patru părți care prezintă principii esențiale pentru leadershipul curajos, este o carte îndrăzneață tocmai pentru că autoarea își dezvăluie propriile slăbiciuni. Acceptă-i provocarea: învață și tu să îți confrunți vulnerabilitatea și renunță la armura grea, prima piedică în calea curajului.