„Glumeam că îmbătrânesc la 30 de ani, deoarece uitam des lucruri.”

Memoria nu este doar o funcție cognitivă, ci parte din identitatea noastră. Când memoria se deteriorează, nu pierdem doar informații, ci și independență, siguranță, legături și capacitatea de a lua decizii bune.

În cartea de față, dr. Daniel G. Amen combate ideea că pierderile de memorie sunt „normale” odată cu vârsta. Uitarea frecventă, confuzia mintală sau senzația că memoria se degradează trebuie luate în serios devreme, nu abia când apare un diagnostic grav.

Cercetările recente arată că este posibil să îți îmbunătățești semnificativ memoria și funcțiile cognitive, precum și să previi, iar în anumite cazuri, chiar să inversezi unele forme de demență.

Vei descoperi cum să:

• Identifici factorii de risc pentru boala Alzheimer și alte tulburări de memorie;

• Înțelegi rolul alimentației și să alegi combustibilul potrivit pentru creier;

• Îți antrenezi și stimulezi funcțiile cognitive;

• Găsești tratamentele și medicamentele potrivite.

E timpul să faci pași importanți către o memorie mai bună, o performanță mintală superioară și o stare generală de sănătate și echilibru!

Recenzii

„Tatăl meu a avut demență, iar de atunci trăiesc cu o frică pe care nu o spun prea des: dacă mi se întâmplă și mie? Orice nume uitat, orice cheie rătăcită, orice moment în care nu-mi găseam cuvintele îmi aprindea aceeași panică. Dr. Amen m-a ajutat să privesc lucrurile altfel. Am înțeles că istoricul din familie contează, dar nu înseamnă că nu mai am niciun control. Somnul, alimentația, mișcarea, inflamația, stresul, analizele făcute la timp, toate pot deveni forme reale de grijă pentru creier. Pentru prima dată, frica s-a transformat într-un plan.” – Jen

„După ce am devenit mamă, am început să uit lucruri simple: de ce am intrat într-o cameră, unde am pus telefonul, ce voiam să spun. Toată lumea râdea și zicea că e «mom brain», dar pe mine mă speria. Cărțile Dr. Amen m-au ajutat să înțeleg că nu era ceva de ignorat, ci un semnal că aveam nevoie de somn, hrană mai bună, mai puțin stres și mai multă grijă pentru creierul meu.” – Anissia

„Aveam 38 de ani și începusem să uit nume, programări, parole, detalii din conversații. Îmi spuneam că sunt doar obosită, dar undeva în mine era o frică. M-a ajutat enorm să citesc că memoria nu trebuie protejată abia la bătrânețe. Am înțeles cât de mult contează glicemia, somnul, mișcarea, inflamația și obiceiurile zilnice. Pentru prima dată, am simțit că pot face ceva concret pentru creierul meu.” – Andy