Zbuciumul dintr-o relatie de cuplu este un subiect complicat, insa reprezinta cheia spre fericire. E valabil pentru noi toti si poate dura toata viata.

Sa fii intim cu cineva inseamna sa fii increzator si vulnerabil (trasaturi foarte diferite de abilitatile de supravietuire invatate in copilarie de unii dintre noi). Asadar, e momentul sa clarifici lucrurile: Ce mituri iti bantuie prin minte? Care comportamente iti saboteaza relatia? Ai sanse reale de a-ti cladi un viitor benefic alaturi de actualul partener? Si ce poti face, pentru a avea o relatie de cuplu sanatoasa?

Cartea de fata e un bun punct de plecare, daca vrei sa gasesti raspunsul la asemenea intrebari.

Tatal meu era alcoolic. Iar eu am avut o copilarie zbuciumata. Rusinea si vinovatia de demult, imbatate pe atunci de frica si anxietate, sunt trairi pe care nu am cum sa le uit vreodata. Si chiar daca nu am devenit la randul meu alcoolic, toata viata m-am aflat in cautarea a ceva «din afara mea», pentru a stinge nevoia mistuitoare de alinare sufleteasca si de validare emotionala. Chiar si acum, imi este uneori greu sa potolesc focul ingrijorarilor si indoielilor care ma bantuie.

Cred ca nu exista adult in Romania zilelor noastre care – sub o forma sau alta – sa nu fi fost afectat, la un moment dat in viata, de consumul de alcool. Indiferent ca ne referim la un partener, un parinte sau la propria dependenta (ori la cum au fost influentati partenerii de viata, prietenii sau colegii nostri de consumul de alcool al cuiva drag). Alcoolul este bine infiltrat in diferitele straturi ale culturii, in sistemul relational si in psihologia noastra.

Dependentii de substante sunt adesea privati de respectul, compasiunea si empatia celor din jur; si nici in sinea lor nu le gasesc. Dar la fel de saraciti sunt si copiii crescuti de parinti sau alti adulti disfunctionali. Astfel, ei ajung oameni carora le este teama sa traiasca, sa iubeasca si, inevitabil, se confrunta cu dramele stramosilor lor.

Ca psiholog specializat in dinamica vietii de familie si de cuplu, am ajuns la concluzia solid verificata ca nicio persoana nu se poate impaca cu sine fara sa-si priveasca, inteleaga si accepte partea intunecata. Iar pentru noi, toti cei care am crescut in medii disfunctionale, aceasta parte intunecata se refera si la familie. Pentru ca, fara sa vrem si fara sa constientizam, in lipsa unei reale acceptari de sine, ajungem sa repunem in scena drama copilariei si, astfel, transmitem mai departe traumele, de la o generatie la alta.

Eliberarea vine din asumarea legendei personale (cu toate imperfectiunile ei). Sa ne acceptam propria vulnerabilitate (cu toate dificultatile ei) si – ghidati de descoperirile facute de Janet G. Woititz in munca ei cu adultii crescuti in familii de alcoolici – sa ne luptam pentru propria intimitate, renuntand la zbucium. - Gaspar Gyorgy, psiholog si autor al cartilor Copilul invizibil si Revolutia iubirii