O buna parte din istorie, cunostintele necesare pentru functionarea societatilor s-au transmis in afara scolii. Inceputa chiar din primii ani de viata, invatarea avea loc in familie si, pentru mult prea multi copii, la locul de munca. Desi s-a impus relativ recent ca principalul loc unde se transmit cunostinte, scoala este la ora actuala, aproape pretutindeni, in pragul imploziei, confruntandu-se cu uriasa crestere demografica si cu dezvoltarea rapida a domeniului digital. In viitor, sunt posibile doua scenarii de cosmar. In unul dintre ele, din lipsa de resurse, trei sferturi din omenire vor fi in scurt timp lipsite de scoala si de cunostinte. In celalalt, transmiterea cunostintelor se va face in esenta prin mijloace digitale, apoi genetice, catre indivizi; acestia vor primi cunostinte social utile de la niste masini din ce in ce mai direct conectate la creier, pana cand fiecare fiinta umana va deveni ea insasi un artefact plin de artefacte. Barbaria prabusirii in haos sau a artificializarii poate fi totusi evitata. Umanitatea are intelepciunea si mijloacele necesare pentru a pune educatia in slujba unei lumi mai pasnice si in armonie cu natura. Mai mult decat o istorie mondiala a educatiei si o anticipare a viitorului ei, cartea lui Jacques Attali propune o serie de alegeri radicale pentru a lupta impotriva barbariei, gratie carora omenirea va putea sa supravietuiasca si sa evolueze.