Din 1925 pana in 1930 am mers de trei ori in Rusia Sovietica si am stat acolo in total doi ani, umbland de la Minsk pana la Vladivostok si de la Murmansk pana la Buhara si Ecimiadzin. M-am straduit ca, in carti si intr-o serie de articole in reviste si ziare, sa insemnez etapele acestei intregi calatorii laborioase. Adunand in cartea aceasta toate cele cate am vazut si toate cele cate am gandit si simtit in imensa tara, n-am vrut sa le schimb. O noua regizare, ulterioara, le-ar fi dat, desigur, o legatura mult mai logica si mai usoara decat o previziune adeverita de fapte, dar le-ar fi rapit, cred, un oarecare farmec sufletesc, spontan, pe care-l au si tot puful primei atingeri feciorelnice - virtuti pe care le consider, in opere de acest fel, mai inalte decat cumpatata analiza rationala si decat zadarnica stradanie, bine intentionata, de a tainui inflacararea ruseasca. "Vai omului care, cand Dumnezeu starneste o furtuna, el varsa ulei in mare". - Nikos Kazantzakis Dupa romanele Zorba Grecul, Hristos rastignit din nou, Ultima ispita a lui Hristos si Fratricizii, memorialistica reprezinta partea cea mai valoroasa a operei lui Kazantzakis si se bucura de aceeasi celebritate. Kazantzakis nu e un calator de rand. El este calatorul filozof caruia locurile vazute, oamenii, creatiile lor, istoria lor, credintele si obiceiurile lor ii trezesc reflectii adanci asupra existentei si destinului omenesc, reflectii care prin frumusetea exprimarii aprind sufletul cititorului, iar prin indrazneala lor ii starnesc mintea catre meditatii rodnice - spirituale, morale si estetice. - Ion Diaconescu O carte frumoasa ca scriitura, plina de iluzii, o marturie despre credinta, avant, fanatism si bucuria vietii intrepatrunse de o maniera invizibila si mereu enigmatica. As mai adauga fascinatia lui Kazantzakis pentru demiurgul acestei fantasme incarnate in istorie. Lenin-ul sau este unul coborat parca din olimp, o zeitate infailibila gratie caeia muritorii au sansa de adeveni eroi. Doar ca, sub Stalin, s-a dovedit ca pretul acestui eroism, al unui romantism ce parea sublim, a fost de fapt construirea unei imense, odioase, criminale colonii penitenciare. - Vladimir Tismaneanu