Cum să vorbesc despre o carte fără să scriu alta? Cum pot să rezum în câteva vorbe viața dintre coperte? Este ca și cum aș spune că omul pare alcătuit din cap, trunchi și membre când, de fapt, eu știu că nu mi-ar ajunge un secol să descriu ceea ce se află dincolo de ceea ce se vede. Să vă povestesc despre Ioan pe care nici eu nu îl cunosc bine? Despre Ira sau toți ceilalți care nu mi-au dat pace timp de două săptămâni? Ei au rămas acolo. Mi-au lăsat doar câte un deget și-un strop din abur, să am senzația că încă îi pot trece strada. Și așa, cu aburul lor de mână, să pot merge mai departe. Nu știu unde, când și nici pentru câtă vreme. Știu doar că va veni o clipă în care îi voi aduce în punctul din care am plecat împreună. Vor ridica din umeri, mă vor întreba pentru ce o fac, iar eu le voi spune că trebuie să accepte că sunt formați din puncte pe care fiecare cititor le va percepe în funcție de romanul vieții fiecăruia dintre ei. Pentru că Ioan și Ira nu ar exista dacă nu ar avea cine să întoarcă filele, de fiecare dată, în alt fel... (Ileana Popescu Bâldea)