Nu doar stele precum Loie Fuller, Isadora Duncan sau Martha Graham au revoluţionat codurile dansului, îngrădit timp îndelungat în structuri rigide. Contribuţia acestora a fost adesea susţinută şi de alte talente al căror nume a rămas din păcate în umbră. Este şi cazul Lizicăi Codreanu.

Într-o carieră „fulgerătoare” de dansatoare, artista a avut timp să colaboreze cu cei mai mari artişti ai secolului XX: Sonia Delaunay, Fernand Léger, Darius Milhaud, Marcel Mihalovici... Improvizaţiile sale pe marginea compoziţiilor Gymnopediilor lui Erik Satie, fotografiate de Constantin Brâncuşi în atelierul său, contribuţiile sale în cadrul seratei dadaiste Coeur à Barbe (1923) şi în cadrul filmului Le Petit Parigot (1926), în mod special, sunt momente cu adevărat remarcabile. Mai mult, în acord cu viziunea sa asupra corpului, Lizica şi-a pus în valoare cunoştinţele despre practicile tămăduitoare ale vracilor români şi cele de yoga pentru a deschide unul dintre primele cabinete de hatha yoga din Paris.

Doina Lemny (cercetător la Muzeul naţional de artă modernă, Centrul Pompidou, Paris), autoare a mai multor lucrări despre Constantin Brâncuşi, Henri Gaudier-Brzeska şi Antoine Pevsner, trasează în paginile acestei cărţi fascinante parcursul atipic al Lizicăi Codreanu, pornind de la documente de arhivă, în mare parte inedite.