În luna a șaptea de sarcină, fătul își schimbă poziția în uterul ma­tern, orientându-se astfel încât să se nască mai ușor. Această mișcare de întoarcere simbolizează pregătirea pentru noua viață. Dar, cum omul este alcătuit după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, iar microcosmo­sul uman reproduce la scară vizibilă întregul macrocosmos, ce ar putea simboliza această „întoarcere” la nivelul Universului, sau măcar al pla­netei pe care trăim?

Sunt întrebări cărora Annick de Souzenelle le-a simțit relevanța, urmărind răspunsuri de-a lungul întregii sale vieți pline de căutări sem­nificative articulate cu măiestrie în opera sa. Această nouă carte a lui Annick a avut nevoie de numai șapte luni de pandemie pentru a vedea lumina tiparului. La 97 de ani, cu o înțelepciune care dovedește că bo­găția interioară poate fi adunată în timp, autoarea abordează capitolul 5 al Facerii, cel al genealogiei lui Adam, ce cuprinde succesiunea pa­triarhilor, de la Cain și Abel până la Noe. Ea descoperă că acești mari strămoși simbolizează fiecare un anumit moment al dezvoltării umane, ajutându-ne să ne apropiem de înțelegerea profundă a ființei noastre și a lumii în care trăim.

Ultimul capitol al lucrării vine cu o interpretare simbolică a pande­miei pe care o trăim la nivel global, care face apel la o trezire spirituală de care avem cu toții nevoie. Prin necunoașterea legilor ontologice uma­nitatea se află pe marginea prăpastiei. Așa cum, în luna a șaptea, fătul se întoarce în pântecele mamei sale pentru a se pregăti să iasă într-o nouă viață, tot astfel umanitatea ar trebui să reflecteze asupra necesității unei mari schimbări.