Marile speranțe, al treisprezecelea și penultimul roman încheiat al lui Charles Dickens, urmărește povestea lui Pip, orfan rămas în grija severei surori mai mari și a soțului acesteia, blândul fierar Joe Gargery. Narat în întregime la persoana I, acest Bildungsroman descrie devenirea lui Pip – din copil naiv, cu modeste perspective de viață, în tânăr care își desăvârșește educația și se maturizează. Volumul, conceput în spiritul bine-cunoscut al scrierilor dickensiene, balansează contrastele: sărăcia și bogăția, clasa socială modestă și statutul social favorizat, iubirea și indiferența, puritatea și decăderea morală. Viața remarcabilului protagonist Pip este dominată de prezența câtorva personaje esențiale în economia romanului: Abel Magwitch, pușcăriaș evadat, pe care Pip se vede forțat să îl ajute; domnișoara Havisham, o femeie excentrică, în casa căreia băiatul ajunge ca să-i țină companie fiicei adoptate a acesteia; Estella Havisham, frumoasă și grațioasă, educată să devină o lady, dar rece și incapabilă să iubească. Averea pe care o primește în mod misterios îl propulsează pe tânăr în societatea din care tânjea să facă parte, însă nici aici deziluziile nu îi rămân străine.

„Nicăieri Dickens nu a îmbinat atât de perfect analiza și sinteza ca în acest roman. […] Ca toți marii artiști, Dickens ne impune să ne schimbăm percepția despre artă.”

GEORGE SAINTSBURY 

„Cu siguranță, unul dintre cele mai mari genii literare ale lumii.” 

EDWARD BULWER-LYTTON 

„În niciuna dintre celelalte povești de dragoste ale sale n-a reușit autorul să le stimuleze curiozitatea și să-i surprindă, în același timp, atât de temeinic, pe cititorii săi. A provocat până și cele mai anoste minți să descopere ce stă în spatele misterului.”

Samuel Hollyer, THE ATLANTIC 

„Întreaga ficțiune a lui Dickens […] te face să râzi în toiul a ce este teribil sau trist. Cutezând să alterneze tragedia și comedia – în Marile speranțe, teroarea cu absurdul –, creează momente șocante esențiale pentru divertismentul popular.”

THE GUARDIAN

„Cartea care atinge perfecțiunea în cel mai restrâns număr de pagini dintre toate ale lui Dickens.”

GEORGE BERNARD SHAW