Cu o vastă întindere temporală și spațială, romanul Mizerabilii ne oferă o adevărată cartografiere a societății franceze de la începutul secolului al XIX-lea, pe scena căreia evoluează numeroase personaje complexe, cu trăsături puternice, care ilustrează credințele și idealurile autorului însuși – posibilitatea de mântuire a naturii umane, dragostea ideală, justiția socială, demnitatea umană.

Având cinci părți, romanul prezintă parcursul personajului principal, Jean Valjean, și a câtorva personaje din jurul acestuia: Fantine, Cosette, Marius, Javert, soții Thénardier și copiii lor (Éponine, Azelma, Gavroche), de-a lungul a aproximativ trei decenii. Trimis pentru cinci ani la ocnă pentru că a furat o pâine, Jean Valjean rămâne de fapt închis nouăsprezece ani, din cauza încercărilor constante de a evada; odată eliberat, va fi urmărit pentru tot restul vieții de Javert, inspectorul de poliție. Profund mișcat de bunătatea monseniorului Bienvenu, care îl iartă pe Jean Valjean pentru încercarea de a-i fura din casă și care îl scapă din mâinile poliției, fostul condamnat are să își ducă mai departe viața ghidat de un singur gând: să facă bine celorlați. Ajunge primar al orașului Montreuil‑sur‑Mer, care prosperă nebănuit sub îndrumarea sa, iar mai târziu, își dedică tot timpul și resursele îngrijirii micuței orfane Cosette, copila părăsită a lui Fantine.

Filonul romantic al monumentalei opere a lui Victor Hugo se împletește cu pasaje descriptive ale Bătăliei de la Waterloo din 1815 și ale Insurecției republicane din 1832, dar și cu o riguroasă analiză a arhitecturii Parisului și a canalelor acestuia, precum și cu o serie de însemnări ample despre natura umană, societate, istorie, arhitectură, literatură.