Emil Garleanu, prozator, regizor, scenarist de film jurnalist roman, s-a nascut pe 5 ianuarie 1878 la lasi. In perioada 1896-1898 urmeaza Scoala de ofiteri de infanterie din lasi, primind gradul de sublocotenent de infanterie, fiind repartizat in regimentul 13 stefan cel Mare din lasi.



Pasionat in acelasi timp de beletristica. Garleanu isi face debutul in literatura in anul 1900, publicand in revista Arhiva din lasi schita Dragul mamei si poezia Iubitei, sub pseudonimul Emilgar. Infiinteaza in anul 1904 revista Fat-Frumos, colaborand apoi cu reviste precum Convorbirl critice, Samanatorul, care publica o buna parte din scrierile sale.

Scriitorul publica primul sau volum de proza Batranii in anul 1905. Un an mai tarziu se stabileste la Bucuresti, devenind redactor la Neamul Romanesc, revista condusa de Nicolae lorga. In aceeasi perioada se casatoreste cu Marlena (Maria Elena).

Volumul de schite si povestiri Din lumea celor care nu cuvanta este cea mai cunoscuta opera a lui Emil Garleanu, publicata in anul 1910, urmata de o alta scriere la fel de importanta. Nucul lui Odobac, aparutaIn acelasi an.

Alte volume semnate de scriitor: Cea dintai durere (1907), Schite din razboi (1908), Visui lui Pillat (1915), Culegatorul de roua (1919) etc. Postum ii mai apar cateva volume, printre care: O lacrima pe-o geana (1915) si Privelisti din tara (1915).

S-a afirmat si ca regizor si ca scenarist. Regizeaza in anul 1914 filmul Cetatea Neamtutui si scrie scenariul pentru filmul Dragoste la manastire.

In anul 1911 este ales presedinte al Societatii Scriitorilor din Romania, si director al Teatrului National din Craiova.