Pe măsură ce înțelegem, la un nivel tot mai profund, dinamica vieții, acceptăm faptul că perspectivele personale sunt în continuă transformare. Schimbarea ritmică a planurilor vieții, a sensurilor pe care le urmăm în fiecare rol și relație în care ne manifestăm, nu este doar atributul propriei voințe, iar fericirea este acea baterie interioară care ne pune resursele în mișcare și ne face să simțim complet pulsiunile vieții în tot ceea ce vine spre noi. Fericirea astăzi are ritm și dobândește însemnătate doar dacă este cuprinzătoare și în același timp, durabilă. Egalitatea de spirit se manifestă ca vibrație a valorilor colective. Egalitatea nu este un produs al concepțiilor despre viață, ci o formă de exprimare a esenței ființei, ca parte a întregului. Prin accesul la partea profundă a ființei umane, compasiunea devine o stare a minții care implică toate calitățile gândirii pentru a orienta comportamente ce ne aduc în planul realităților împărtășite. Cu această stare a minții reușim să construim un spațiu liber de așteptările și nevoile personale, în afara individualității noastre, prin care să interacționăm cu ceilalți. Asta înseamnă că în spațiul de libertate creat din sinele profund îi facem loc celuilalt, așa cum este potrivit să vină, pentru că știm că este atras chiar de propria esență. (Alexandrina-Ioana Nan)