A fost un poet, prozator, memorialist şi publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936. Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top" la revista umoristică Belgia Orientului (1904); a publicat şi la alte reviste: Duminica, Spiruharetul, Revista noastră, Revista ilustrată, Sămănătorul, Neamul românesc literar. În 1909 publică în Viafa românească parodia „Răspunsul micilor funcţionari", ca o replică la „Caleidoscopul" (1908) lui A. Mirea (prin care se face remarcat în lumea literară. Garabet Ibrăileanu (cu care Intreţine o interesantă corespondenţă), il cheamă la laşi (1911), ca subsecretar de redacţie la Viala românească. Subsecretar, apoi secretar de redacţie la Viaţa românească , aflată sub influenţa lui Ibrăileanu, Topîrceanu cunoaşte şi colaborează cu scriitori de frunte, precum Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu. Între 1912 - 1913, împreună cu M. Sevastos publică revista Teatrul. La laşi încearcă să-şi termine studiile de filozofie, dar este mobilizat şi participă la campania din Bulgaria, apoi la primul război mondial, căzând prizonier in primele zile, la Turtucaia (1916). Rămâneln captivitate până în 1918. Întors la laşi, redactează împreună cu Sadoveanu revista insemnări literare, până la reapariţia Viefii româneşti (1920), al cărei prim-redactor va fi. Prietenia cu Sadoveanu se reflectă şi în „Povestirile vânătoreşti","in care tovarăşul de puşcă şi de undiţă este numit de Sadoveanu „prietenul meu, poetur. Volumele sale se bucură de succes de public şi de presă, în special poezia, pentru care obţineIn 1926 Premiul Naţional de Poezie. În anul 1934 începe în Revista fundafillor regale, publicarea romanului satiric „Minunile Sfîntului Sisoe" (neterminat, publicat postumIn 1938). În 1936, este ales Membru corespondent al Academiei. Deşi bolnav de cancer la ficat întemeiază împreună cu Sadoveanu şi Grigore T. Popa revista insemnări ieşene ca un ultim efort creator.