Cine sunt eu? – aceasta e întrebarea lui Pichu. Și a oricărui copil.

Pichu este un personaj curios, care pornește într-o călătorie de autodescoperire plină de întâmplări neașteptate. Pe parcurs, găsește răspunsuri – nu toate dintr-odată, nu toate ușoare – exact ca în viața reală. Copiii se vor regăsi în povestea și trăirile lui și vor simți că nu sunt singuri în întrebările lor.

Dar Pichu e în toate felurile nu este doar o carte pentru copii. Este o invitație pentru adulții din viața celor mici – să stea alături, să asculte și să descopere împreună ce înseamnă să fii tu însuți. O carte, două voci. O lectură, o mie de conversații!

Prin scanarea codului QR, adulții pot accesa un ghid care aprofundează povestea și oferă instrumente practice pentru a o transforma într-o conversație autentică cu copilul.

Pichu e în toate felurile, scrisă de Ioana Bărbulescu și ilustrată de Andra Manea, este prima carte dintr-o colecție de povești terapeutice care țes fire de ascultare, înțelegere și învățare intergeneraționale. Copii care cresc și adulți care îi însoțesc – acesta este sufletul întregii colecții.

Următoarele exemple, non-exhaustive, constituie bazele tematicilor abordate de poveștile terapeutice și cu tâlc din colecția Parens. Copii:

• eu în spațiu - conștientizarea lumii dincolo de sine, cât spațiu ocup și cum, interacțiuni cu ceilalți, empatie, responsabilități acasă, la grădiniță/școală;
• cine sunt eu - descoperire de sine, încredere, am o voce, contez, nu sunt în competiție cu nimeni, am grijă de mine;
• încercările mele - despre greșeli, a face rău, a repara, onestitate, perseverență, răbdare, pot face lucruri dificile;
• alegerile mele - despre autonomie, capacitate de acțiune, consecințe, preferințe, plăcere;
• emoțiile mele - recunoașterea, trăirea și înțelegerea emoțiilor, forme de reglare emoțională adaptate vârstei;
• eu în corpul meu - explorare de sine, expresii de gen, transformare, limite și permisiuni;
• eu cu ceilalți - despre colaborare, comunitate, sprijin, atașament sigur, refuz, respingere, acceptarea limitelor și a permisiunilor celorlalți, decentrarea stimei de sine de judecățile altora, incluziune;
• eu în viața reală - despre oamenii pe care îi cunosc, cum interacționez cu tehnologia fără să mă îndepărtez de natură, comunitate, sens.