Romanul Plexus, publicat la Paris în 1953, conţine cea mai amplă descriere a valorilor, credinţelor, opiniilor şi deciziilor de viaţă ale scriitorului, în lupta sa pentru supravieţuire în New Yorkul dinaintea izbucnirii Primului Război Mondial. Mai mult decât un roman, Plexus este confesiunea unui personaj fascinant – atât în momentul „crucificării” sale, cât şi mai târziu, când controversata trilogie era deja scrisă – sub forma unei avalanşe de emoţii, idei, viziuni şi coşmaruri despre om şi locul său precar în societatea secolului XX, în care arta pare să fie singurul refugiu al sufletului. Curiozitatea nepotolită a lui Miller îl face să abordeze orice subiect şi orice aspect al existenţei fără limite sau tabuuri; tot ce înseamnă viaţă este admirat, criticat, ironizat, evaluat din toate unghiurile, uneori cu cruzime, alteori cu tandreţe, însă întotdeauna cu umor.