Gândite de autor astfel încât în ansamblul lor să alcătuiască un roman, povestirile din Pogoară-te, Moise urmăresc arborele genealogic stufos al familiei McCaslin prin prisma câte unui personaj dintr-o generaţie sau alta. Cu stilul său inconfundabil și rafinamentul lui stilistic, fără să ţină cont de cronologia clasică, Faulkner alternează pe parcursul acestor proze atât perspectivele din care povesteşte, vizând plurivalențele relaţiilor dintre albi și negri, cât şi, trecând de la farsă la cele mai mari profunzimi, cheia discursurilor, zugrăvind astfel complexitatea naturii şi a vieţii umane. „Cele mai bune părți din carte nu se ocupă direct de soarta negrilor, ci de condiția spirituală a albilor în mâinile cărora se află acea soartă. Experiența prin care i se dezvoltă lui Isaac McCaslin sensibilitatea morală reprezintă un soi de compendiu al celor mai mari sentimente romantice și transcedentale ale Americii.“ Lionel Trilling  „Este cel mai mare scriitor pe care ni l-a dat Sudul... Prin toată preocuparea lui pentru Sud, Faulkner a căutat de fapt să dezvăluie natura umană. Aşa că trebuie să revenim la el pentru acea continuitate a moralităţii care e responsabilă de măreţia clasicilor noştri.“ Ralph Ellison