Armando Santarelli, om de cultura italian, foloseste noi strategii narative, deoarece, in acest roman, punctul de vedere este cel al Mirelei, o ingrijitoare marcata de durere, nevoita sa-si abandoneze copiii, propria casa si un sot violent, incapabil sa-si sprijine financiar familia. Astfel, cele doua singuratati, cea a Terezei, batrana doamna bolnava de Alzheimer, si cea a Mirelei, silita sa plece din tara natala, se intalnesc intr-o lenta intelegere si consolare, fara prea multe cuvinte. Rezultatul este o poveste polifonica, in care apusul vietii, problemele familiale, dragostea si durerea intra intr-un contact armonios si fluid pentru a ne povesti un dans, cel al vietii, realizat mai lesne prin intalnirea si deschiderea spre celalalt. - Marco Testi, critic literar Armando Santarelli este un om special, prin sensibilitatea si nobletea sa sufleteasca. Prin acest roman a simtit nevoia sa cunoasca, sa inteleaga, sa impartaseasca. Povestea Mirelei este, in acelasi timp, si un eseu in care autorul relateaza aventura italiana a Mirelei, o ,"ingrijitoare" ca multe altele, dezvaluind astfel nelinisti, traume, dureri, stari de spirit, dar si bucurii, sperante si victorii. Autorul a deschis un drum spre o tara, Romania, pe care ar trebui sa o cunoastem mai bine si prin aspectele sale pozitive: cultura, religie, natura, oameni. - Paolo Di Giannantonio, autor si realizator TV la RAI - Italia Acum, Bocceluta a plecat cu adevarat, si-a gasit o alta casa, o alta viata. A devenit exemplul graitor al faptului ca este nevoie mereu, in existenta noastra, de ceva nou, ceva ce poate sa ne surprinda si pe noi insine. Ceva ce poate sa irumpa pe neasteptate sau sa se insinueze incet in noi, fara sa ne dam seama. Poate avea chipul unei femei in varsta, inteleapta, al unui barbat care te iubeste, al unui prieten sincer, al unei carti care pare scrisa special pentru tine. - Armando Santarelli