Aceste povestiri care se întretaie cu eleganţă vorbesc despre pierdere, supravieţuire şi renaştere, fiind construite în jurul experienţelor unchiului scriitoarei, un ţăran fugit dintr-o Ungarie devastată de război, devenit ulterior, refugiat grădinar credincios şi un tezaur ambulant de poveşti, unul dintre „saltimbancii puşi pe şotii, bătrânii lăudăroşi, înţelepţii ursuzi şi bărbaţii atât de aproape de sfinţenie” din copilăria lui Estés.   Scrisă cu simplitate, sentimente profunde, ironie din belşug, dar şi cu optimism, Grădinarul credincios este, în esenţă, povestea unei fetiţe cu inima deschisă, care ştie să-i asculte pe bătrâni şi care a ajuns la maturitate ca să povestească ceea ce a văzut. Ea a devenit una dintre povestitoarele de prim rang ale zilelor noastre, mereu gata să le amintească cititorilor de toate vârstele despre „extraordinara forţă vitală ascunsă în miezul lucrurilor, care ne dă puterea să mergem mai departe în vremuri tulburi sau de tranziţie, o torţă stăruitoare ce nu piere niciodată”. Aceasta este una dintre vechile binecuvântări care circulau în familia mea: „CEL CARE VA RĂMÂNE TREAZ LA CAPĂTUL UNEI NOPŢI DE DEPĂNAT POVEŞTI VA DEVENI, CU SIGURANŢĂ, CEL MAI MARE ÎNŢELEPT!” S-ar putea să fii tu. Sau s-ar putea să fim noi toţi.   „Cum să definesc această forţă spirituală a credinţei, a seminţei care cade pe pământul gol îmbogăţindu-l? Nu pot pretinde că înţeleg exact cum se manifestă, însă ştiu că, în grija ei, ceea ce pare pierdut se întoarce la noi, ceea ce pare imposibil ajunge să se realizeze, ceea ce pare pustiu şi gol se odihneşte de fapt şi aşteaptă ca seminţele sale binecuvântate să ajungă la noi, purtate de vânt vegheate de harul divin.”   „Poveştile care educă, modelează şi vindecă oferă un confort vital psihicului, care nu poate fi obţinut prin nicio altă metodă. Ele demonstrează că oamenii dispun de trucuri specifice şi neo­bişnuite care îi ajută să depăşească obstacolele din viaţă. Le oferă în acelaşi timp sprijinul de care au nevoie pentru a duce o viaţă liberă şi plină de sens, de care merită să-şi aducă aminte.” Dr. CLARISSA PINKOLA ESTÉS   În Darul povestirii veţi găsi câteva povestiri aşezate, la fel ca păpuşile ruseşti, una într-alta. Toate alcătuiesc un testament emoţionant al tri­umfului iubirii asupra pierderii şi suferinţei. Autoarea amestecă cu măiestrie răul şi binele, întunericul şi lumina, disperarea şi speranţa, într-un cadou minunat care lumi­nează şi fortifică, un dar ce va fi preţuit de toţi cei care îl primesc.   Dr. CLARISSA PINKOLA ESTÉS, poetă distinsă cu numeroase premii, psihoterapeută de formaţie jungiană şi o cantadora (păstrătoare a vechilor poveşti) din tradiţia hispanică, este autoarea lucrării deja clasice Femei care aleargă cu lupii. Poveşti şi mituri ale arhetipului femeii sălbatice (care s-a menţinut 99 de săptămâni în topul New York Times şi a fost tradusă în 18 limbi, printre care şi română). Volumul a adus în vieţile oamenilor o vibraţie nouă, din care transpare o voce puternică şi încărcată de lirism, devenită ulterior punct de referinţă pentru o altă serie de povestiri tera­peutice, purtând semnătura autoarei. Dr. Clarissa Pinkola Estés a fost director executiv al Centrului pentru Educaţie şi Cercetare GG. Jung din Statele Unite.