Povestirile reunite in acest volum au fost scrise de Ivo Andric in ultimii ani de viata, 1972-1974, fiind publicate postum, in 1976. Cum personajele ale caror aventuri si patimiri le nareaza apartin unor epoci diferite si provin din medii etnice, sociale si culturale distincte, autorul recurge la un mod ingenios de-a le aduce laolalta. Vorbeste in "Prolog" despre o casa singuratica din Sarajevo in care si-a petrecut o vara intreaga si unde fantomele lor il viziteaza, pe rind, pentru a sta de vorba si a-i istorisi cite ceva nestiut de el din vietile de altadata, ajutindu-l astfel sa desluseasca sensul mai adinc al destinelor lor. Ca si in romanele si volumele de proza scurta publicate de Ivo Andric in timpul vietii, si in Povestiri din singuratate se simte inconfundabilul sau har de povestitor, ce a incintat generatii de cititori, fiind evidentiat in motivatia juriului care i-a decernat Premiului Nobel pentru Literatura in 1961.