Amestecând în ceașca de ceai, Iubitul conștientizează dorința de a avea un copil și i-o dezvăluie Iubitei. Întrucât nu mai făcuseră până atunci unul, cei doi „se pregătesc” pornind de la o „schiță”. Întâi, își imaginează copilul desenându-l în creion – linii și puncte, arcuri și cercuri și cârlionți. Cârlionți până în pământ. Apoi, se apucă de pictat – Iubitul și Iubita convin asupra unui bebeluș ciocolatiu cu un pic de lapte, cu ochii de un albastru cu puncte verzi ca marea. Iar în final dau formă copilul-model din lut. Curând, după acest exercițiu de imaginație, avea să li se nască și Copilașul.

Fascinați de frumusețea acestuia și emoționați de apariția lui, Iubitul și Iubita îl cercetează cu dragoste și atenție, îi vorbesc sau îi cântă… Finalul poveștii îi suprinde pe Iubit și pe Iubită, peste ani, privind Copilașul. Aceștia reflectează la diferența dintre schița inițială și realitate – „Copilașul a ieșit cu totul altfel”. Dar chiar și așa, prin ființa lui, Copilașul învăluie inima părinților săi în dragoste, bucurie și mulțumire.

Lectura cărții „Proiectul”, scrisă de Brigitte Minne și ilustrată de Kaatje Vermeire, ne descoperă frânturi de emoție și valențe ale dragostei de părinte; ne revelează un mesaj cu rezonanță universală valorificând trăiri lăuntrice personale și gânduri intime nespuse.

Firul narativ surprinde, pe de o parte, stângăcia și freamătul viitorilor părinți; pe de altă parte, ne asigură de firescul pe care îl așază, în viața adulților, apariția unui copil. În această lumină, părinților li se descoperă o nouă lume – lumea dragostei sincere, necondiționată; o lume a unicității perfecte.



În plan vizual, ilustrațiile secondează derularea mesajului verbal. În sensul acesta, putem observa o desfășurare de imagini statice, anterioare nașterii Copilașului. Imaginile se dinamizează după nașterea acestuia sincronizându-se mesajului scris.

Ideea de viață, de vitalitate, de inocență, de împlinire va reieși de-acum din întreg contextul.