„– Eram furioasă pe Casper pentru că nu ştia cât era de norocos şi pentru că o trata pe Tabitha atât de urât tot timpul. Eram furioasă pe Tabitha pentru că tot îl iubea. Şi eram furioasă pe mine și pe inima mea frântă.

Maeve o privi tristă, în timp ce ochii lui Grace se umplură de lacrimi.

– Nu putem alege pe cine să iubim, zise Otis. Nu e greşit să ai sentimente. Nu te poţi pedepsi sau nu poţi fi furioasă pe tine, pentru că aceste trăiri sunt reale şi importante. Nu poţi controla ce simţi, dar poţi controla ce să faci în privinţa asta.

– Aş fi vrut doar să nu mă îndrăgostesc de ea, zise Grace, atât de încet, încât abia auziră.

– Ştiu. Dar ai făcut-o. Şi dacă nu-ţi recunoşti sentimentele, nu faci decât să suferi şi mai mult. Şi poate fi dureros şi groaznic, şi te vei simţi într-o situaţie imposibilă, căci riscul de a o pierde pare aşa de mare. Dar, odată ce ţi-ai evaluat sentimentele, trebuie să iei decizia fie să-i spui, fie să nu-i spui prietenei tale.

Maeve nu putea fi sigură, dar crezu că-l vede pe Otis fulgerând-o cu privirea când spuse asta. Şi simţi cum i se strânge stomacul.

– Dacă te hotărăşti să nu-i spui Tabithei ce simţi, pentru că vrei să protejezi prietenia voastră şi crezi că mărturisirea ta ar putea s-o pună în pericol, atunci e OK, continuă Otis. Dar, în cazul ăsta, şi tu trebuie să te protejezi. Poate te distanţezi un pic de ea. Şi, dacă te decizi să-i spui ce simţi, atunci şi asta este OK. Pregăteşte-te pentru toate reacţiile şi dă-i timp şi spaţiu să digere asta.

Grace dădu din cap, încercând să-i înţeleagă spusele.

– Ştiu că nu mai pot continua aşa.

– Nu, încuviinţă el.

– Să mă culc cu iubitul ei nu a fost probabil răspunsul la problemele mele, zise Grace, cu un zâmbet slab.

El chicoti.

– Nu, probabil nu a fost cea mai bună idee.