Traducere, studiu introductiv, cronologii și note de Mianda Cioba

Pe fundalul unor experiențe tot mai complexe de viață comună în care lumea spaniolă și cea românească se întâlnesc într-un proces de integrare europeană din ce în ce mai intens, colecția Biblioteca Hispanică a Institutului Cervantes, în care apar traduceri din literatura spaniolă clasică și contemporană – cu o atenție specială acordată nonficțiunii, eseisticii filozofice, reflecției etice și etico-politice –, este rezultatul colaborării dintre Institutul Cervantes din București, care a avut inițiativa acestui proiect, și Editura Humanitas. Colecția este realizată de un colectiv de profesori și traducători, specialiști în limbi și literaturi hispanice de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, sub coordonarea unui comitet științific internațional. Titlurile colecției apar, unele dintre ele, în formulă bilingvă, și toate în condiții editoriale speciale, însoțite de un aparat critico-analitic complex.

„Scrierile adunate în acest volum propun o așezare a adevărului despre cavaleri undeva la mijloc între ficțiunea idealizantă și informația frustă legată de războaie, statistici necruțătoare și cinice manevre din culisele puterii. Reinventarea cavaleriei prin intermediul acestor texte constituie o tentativă de raționalizare a exercițiului puterii căreia cavalerii i se asociază și care se manifestă chiar în sânul instituțiilor prin care puterea se exercită. Produse în cancelarii regale, în tăcerea scriptoriului monastic și în imediata apropiere a bătăliilor politice și teritoriale de către regi, teologi misionari ori mari nobili și cavaleri, tratatele sunt o reflecție asupra propriilor circumstanțe și un efort de autoreglementare a comunității oamenilor de arme, ca datorie față de semeni și în scopul propriei mântuiri. Iar dacă cei care dețin puterea o păstrează nu numai prin forță, ci și în virtutea unui bine superior pe care îl explică și îl justifică, asta înseamnă că individul aflat la baza acestui mecanism încetează să mai fie exclusiv un mijloc, ca să devină, măcar într‑o anumită măsură, un scop.“ — MIANDA CIOBA

Tratatele medievale de doctrină cavalerească sunt o tipologie textuală cu origine hispanică, așa cum romanul cavaleresc este creația lui Chrétien de Troyes. Cele patru reunite în această ediție împărtășesc o istorie comună ce se întinde de-a lungul a trei sferturi de veac (1265–340). În toate, ficțiunea cavalerească rezonează cu experiențe sociale și istorice concrete. Este evidentă influența pe care o are asupra autorilor, fie ei cunoscuți sau anonimi, lectura Eticilor și a Politicii aristotelice, a Summei Sfântului Toma, precum și impactul culturii predicației și al cărților sapiențiale. La fel de grăitor e și modul în care fiecare tratat recurge la doctrina bisericii, la etica de esență creștină, pentru a schița, cât mai categoric și convingător, deontologia cavaleriei pe temeiul unui complicat sistem de dependențe și responsabilități. Dacă în tratatele lui Alfonso X și al lui Don Juan Manuel regele și elita nobiliară formulează principii pornind de la misiunea cavaleriei de a apăra biserica și comunitatea, Ramon Llull extrage această misiune din ordinea profană și face din cavaler instrumentul realizării unității religioase a lumii sub semnul credinței lui Hristos. Cartea Ordinului Eșarfei ar fi cântecul de lebădă al apologiei ordinului cavaleresc, identificat cu clasa nobiliară. Tratatele de doctrină cavalerească conțin mărturia căutării unui statut marcat de responsabilitatea și solidaritatea care devin piatra de temelie a construcției instituțiilor politice, într-o lume structurată în jurul războiului.

Tratatul llullian a cunoscut numeroase traduceri încă din epoca medievală, iar reglementările alfonsine din Partida 11 au fost traduse relativ recent în limbile franceză și engleză. Cartea Cavalerului și a Scutierului și Cartea Ordinului Eșarfei apar aici pentru prima dată transpuse într-o altă limbă decât cea originală.