Ultimii descendenti. Prima carte dintr-o noua serie Assassin’s Creed

Viiorul tau se afla in trecut

Owen are un singur tel: sa dovedeasca nevinovatia tatalui sau, mort in inchisoare. Cu ajutorul unui dispozitiv ce permite explorarea amintirilor genetice ingropate in ADN, el spera sa gaseasca probele de care are nevoie. Cand descopera insa Tridentul din Eden, o relicva considerata mult timp o legenda, tanarul nu stie ca acesta este ravnit de doua organizatii secrete - Fratia Asasinilor si Ordinul Templierilor -, ce nu vor ezita escaladarea conflictului lor ancestral, trecutul si prezentul fiind campul lor de lupta. 

Daca identifica pe cineva care, in decursul vremurilor, a venit in contact cu o parte din Eden, Asasinii si Templierii se folosesc de Animus ca sa patrunda in amintirile descendentilor sai si s-o localizeze. 

Fragment din cartea "Assassin’s Creed. Ultimii descendenti" de Matthew J. Kirby:

"Javier inca nu era sigur ca fusese o idee buna sa accepte sa intre in simulare. Insa Monroe avea dreptate. Trasese cu urechea cand doi pustani vorbeau despre Animus si devenise curios. Sau poate voia pur si simplu sa experimenteze, pentru scurta vreme, altfel de senzatii. Viata lui devenise atat de complicata si de ravasita!

Owen statea acolo, in fata lui, in Coridorul Amintirilor. Numai ca nu era Owen, ci unul dintre stramosii conchistadori ai lui Owen, purtand un coif si avand o sabie pe care, cumva, stia s-o manuiasca. Javier nu-si putea da seama cat de schimbat era la fata in momentul acela, insa isi simtea trupul cu totul altfel. Stramosul lui tlaxcaltec era mai varstnic, avea dureri articulare, iar mintea care incerca sa imparta cu el spatiul din cap privea lumea intr-un mod cu totul strain. Javier se lansase in calatoria oferita de Animus ca sa patrunda in gandurile altcuiva, insa mintea lui devenise si mai aglomerata.

Incepem, spuse Monroe in urechea lui.

Coridorul Amintirilor se spulbera cu o rabufnire de lumina orbitoare si Javier isi simti tot trupul cazand brusc, de parca s-ar fi aflat intr-un montagne russe; acelasi lucru i se intampla mintii lui, dar intr-o masura mai mare. Icni si clipi, ametit si ingretosat, in timp ce privirea i se refocaliza incetul cu incetul.

Se afla pe un camp intins, inconjurat de dealuri, simtind razele calde ale soarelui si raceala aerului. Iarba de sub picioarele lui era inalta si subtire. mana tinea un scut de lemn, pictat si acoperit cu pene, iar in cealalta un soi de sabie de lemn brazdata, pe intreaga sa lungime, cu lamele de obsidian ca niste colti ascutiti ca briciul si stia, cumva, ca se numeste macuahuitl."