„Biografia lui Mihail Avramescu are toate însemnele unei aventuri abrupte, plină de provocări destrămătoare, de răsturnări spectaculoase, de destin. Asumase, pe rând, și stadiile boreale ale gnozei, și mările calde ale vieții. Dar, pe vremea când l-am cunoscut, totul se absorbise într-o actualitate echilibrată, fără riduri expresioniste, fără toxine reziduale. Experiențele trecute păreau cu adevărat trecute, digerate inteligent, printr-o virilă «masticație» spirituală. Omul era atât de armonios prezent, încât se putea dispensa de biografie… Sub grafica vag ironică a chipului său nu mai era loc pentru tenebre.” (Andrei Pleșu)

„Marcel Tolcea a pornit în căutarea unui personaj și a descoperit o lume. Marcu-Mihail Avramescu e pseudonimul unei cercetări febrile a «cămărilor suprasenzorialului», fie că acestea se numesc avangardă, ezoterism, guénonism, cabală, isihasm, ortodoxie sau, pur și simplu, literatură. Figură fascinantă a unui eon al tuturor tentațiilor radicaliste, al nălucirilor scientiste, al dogmelor încifrate, al fantasmelor nutrite de iluzorii apartenențe la societăți secrete, Ionathan X. Uranus a reușit să se individualizeze atât prin biografie, cât și prin scris. Rezultatul e portretul uimitor și fantast al unui personaj contorsionat, surprins în multiplele sale ipostaze și sub diversele măști, un dandy ispitit de ascetism, pe cât de improbabil, pe atât de viu și seducător.” (Mircea Mihăieș)

„Ceea ce însă mi s-a limpezit doar la capătul cărții este faptul că biografia acestui fascinant călător pe drumul Damascului are toate datele unei biografii… apofatice. E de ajuns să citești titlurile capitolelor pentru a te regăsi în fața unor mereu reluate «coincidențe ale contrariilor». «Avangardistul» Ionathan X. Uranus este mai degrabă un evreu care, plasat sub protecția absolută a sărbătorii Purim, vorbește în logica «absurd paroxistică» a divinității; evreul guénonian se convertește la creștinism; întâlnirile din lojă sunt concomitente cu cele de la Rugul Aprins; licența de la Facultatea de Teologie Ortodoxă pornește de la Cabala; în fine, perioada sa de preoție din Jimbolia înseamnă câteva volume în care trimiterile la mari autori creștini sunt dublate, horribile visu, de trimiteri la Cabala, islam, hinduism, taoism și, din nou, la Guénon. Dar, mai ales, sunt scăldate în umorul «Humoristului liber din ortodoxia neconformistă» a Simboliei. Or, toată această succintă rezumare a vieții sale pare în așa fel pre-alcătuită încât să provoace stupoare, să suspende logica și să ne îmbie măcar la paradox. Exact așa cum se comportă, in aenigmate, Inexprimabilul și, mai ales, cum s-ar cuveni să ni-l facem intuit.” (Marcel Tolcea)