In 1943, Irene Woodward isi paraseste logodnicul abuziv din New York ca sa se inroleze in echipele Crucii Rosii si sa plece in Europa. In cursul instructiei se imprieteneste rapid cu Dorothy Dunford, o vlajgana din Midwest cu o prezenta de spirit muscatoare. Impreuna fac parte dintr-un grup feminin de elita poreclit Papuselele cu Gogoselele, care, deplasandu-se cu niste camioane adaptate pe linia frontului, le ofera soldatilor afectiune camaradereasca si gustul mancarii de acasa.

Cele doua prietene descurcarete se alatura trupelor aliate care debarca in Franta. Perioada petrecuta in Europa le va aduce foarte aproape de moarte, de la Batalia din Ardeni pana la eliberarea lagarului de la Buchenwald. Datorita prieteniei sale cu Dorothy si povestii de dragoste cu Hans, un temerar pilot de vanatoare american, Irene invata iarasi sa aiba incredere in semeni. Cea mai fierbinte speranta a ei, tot mai fragila cu fiecare zi, este ca toti trei sa supravietuiasca nevatamati razboiului.

Luis Alberto Urrea s-a inspirat din activitatea propriei sale mame pentru Crucea Rosie ca sa relateze povestea uitata a eroinelor din cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Oferind un portret emotionant al prieteniei si bravurii in imprejurari extrem de dificile, Un cantec pentru Irene demonstreaza cu asupra de masura ca "talentul de povestitor al lui Urrea este exceptional" (NPR).