Dupa debutul in teatru (volum in 2012), continuand cu proza scurta (2014), Dorina Vladi isi surprinde acum cititorii cu un roman masiv, proiectat pe fundalul epocii contemporane. Autoarea e preocupata de evolutia unor destine feminine, ce-si cauta implinirea, daruindu-se vietii cu pasiune si intransigenta. E relatata biografia Feliciei Banu, o tanara despre care se spune ca poate deveni „o scriitoare de succes”, dar, pana la a-si scrie literatura propriu-zisa, isi intretine un jurnal personal – de fapt, acesta este romanul promis –, notand cu constiinciozitate nu doar evenimente majore din anturajul ei, ci si momente emotionante din viata particulara traita plenar (pe santier, cautandu-si fericirea in dragoste, in familie etc), avand inclinatii in zugravirea portretelor, a crochiurilor existentiale, pe care brodeaza o intriga verosimila, tensionata. Dorina Vladi scrie cu usurinta, in maniera traditionala, detaliind totul pana in amanuntimea gesturilor si a convorbirilor aparent banale. Modernitatea romanului Zece ierni consta in constructia lui, prozatoarea alternand modalitatile de tratare, de la persoana intaia, la relatarea obiectivata, totul cu incursiuni ample in miezul jurnalului intim, de o sinceritate feminina captivanta, prin detalierea tuturor angajamentelor conflictuale ale eroilor. E un roman scris cu placere, care se citeste cu placere, recomandand o scriitoare de factura in totul realista, cu calitatile unei bune observatoare a vietii. Zece ierni e romanul unei femei capabile de a-si infrunta si a-si depasi toate pragurile de cumpana, pentru a-si implini vocatia si, mai ales, pentru a-si pastra integru caracterul care o innobileaza. (Constantin Cublesan)