Se pune întrebarea, în ce măsură, spre exemplu, dezvoltarea unor domenii de studiu și evoluțiile curriculare (sau lipsa lor) – inevitabil strâns legate de contextul ideologic – au influențat modernizarea societății românești sau, dimpotrivă, au adâncit clivajele? Apoi, care au fost interesele – de multe ori economice sau politice – care au determinat adoptarea anumitor legiuiri în domeniul învățământului superior, dar și în ce măsură au fost aceste reglementări respectate sau eludate? Pe de altă parte, demne de analizat mai în profunzime sunt organizațiile și mișcările studențești, cu atât mai mult cu cât ideologiile și activitățile acestora se dovedesc a fi fost mult mai complexe decât simplista antagonizare stânga-dreapta, care a monopolizat până de curând cercetările pe această temă. Nu pot fi ignorate nici relaţiile dintre universitate şi alte instituţii sau organizaţii (asociaţii studenţeşti, partide politice, mişcări sociale, guverne, monarhie, biserici), la fel cum nici identităţile duble de universitar – om politic, înalt funcţionar, cleric etc., cu efecte majore asupra educației și politicii universitare. Nu în ultimul rând, prezintă un interes deosebit realizarea și dezvoltarea în această perioadă a unor structuri de cercetare extrauniversitare, atunci când instituțiile de învățământ superior deveniseră nefuncționale. Toate aceste aspecte nu pot fi elucidate decât prin metode și perspective variate, de tip antropologic, care să evidențieze realitatea cotidiană a trecutului universitar de la noi și să permită plasarea temei într-un câmp cultural și social concret. Este tocmai ceea ce își propune și volumul de față. (Coordonatorii)