Religia creştină a fost ghidul pe care l-am avut în suflet de la începutul începutului. În privinţa fotografiei, am folosit cuvântul ca o metaforă. Preţuiesc acest dar de la Dumnezeu, ca şi Biblia, dar nu le pot alătura în sertarul raţiunii. Îmi place să fotografiez adevărul, de aceea mă strecor în lumea mea secretă, folosind smerenia ca pe un cult al documentaristului. Fotografia nu este un ţel, este o fascinaţie, o dăruire umilă a pasiunii mele. Eu nu mă rog la fotografie, eu slujesc fotografia cu pasiunea exploratorului care se explică: „Sunt cine sunt”. Fotografia este o oglindă pe care le-o pun în faţă semenilor mei. Fotografia este un act de credinţă, pentru că eu folosesc adevărul, pentru că nu mă pasionează trucurile şi tabloidele care ne-au invadat viaţa. Îmi place oferta adevărului şi uite aşa îmi place să pătrund în inimile celor care au curiozitatea de a vedea fotografiile mele. Ştiu că fiecare dintre noi suntem chemaţi să ne jucăm rolul în această viaţă – aici, pe deasupra florilor de câmp. (Emanuel Tânjală)