Maestru al unei spiritualitati pierdute si critic acerb al modernitatii laicizante, Rene Guenon realizeaza in acest eseu concentrat o comparatie bine structurata intre cele doua registre permanent aflate in conflict in istoria omenirii: autoritatea spirituala si puterea temporala. Daca prima se intemeiaza pe o traditie revelata si primordiala, transmisa pe cale orala, filiatie asupra careia trebuie sa vegheze, cea de-a doua are ca fundament o traditie scripturala, mai intai de extractie revelata, gestionata de sacerdoti, apoi preluata prin transfer simbolic de puterea monarhica si uzurpata finalmente, prin revolutie, de puterea laica in sens politic modern. Guenon subliniaza substituirea ilicita si violenta a legitimei autoritati spirituale, cu care, o perioada istorica indelungata, regalitatea s-a confundat, de catre guvernamantul de tip laic, prin acapararea atributiilor sacerdotale golite de sensul lor transcendent. De aici, gratie acestui raptus violent, s-a produs saracirea spirituala a modernitatii, prin despiritualizarea progresiva a lumii. In planul analizei istorice, este extrem de interesanta incursiunea autorului in universul sacru hindus, ale carui institutii si mecanisme pare sa le cunoasca la perfectie. - Valentin Protopopescu